O fila din istoria psihiatriei

Cu vreo 745600 de ani inaintea erei noastre, un cetatean al carui nume inca ne scapa se indrepta chitit spre pestera conjugala, dupa ce in prealabil isi cioplise cu mijloacele rudimentare de atunci un modest kalasnikov, in care un ochi experimantat ar fi putut distinge cu usurinta principiul ghioagei de mai tarziu, iar cetateanul care inca nu descoperise alcoolul, obisnuia probabil sa isi exprime frustrarea in deja clasica violenta conjugala, inventata cateva milenii mai tarziu.

Vazandu-l cat de imprudent se strecoara prin ambuteiajul de dinozauri ramasi blocati in traficul infernal, sotia pietonului antic a pus imediat mana pe o bucata de creta si a notat la repezeala pe peretele pesterii un amplu studiu asupra dezechilibreror mentale, punand in mod inconstient bazele psihiatriei de mai tarziu, dar pentru ca limbajul articulat inca nu se inventase, insemnele descoperite ulterior au fost denumite de cercetatorii nepriceputi sau rau intentionati hieroglife, inventie care a fost imediat insusita in scrisul modern de catre medici, savanti sau corijenti, care vor in acest fel sa isi ascunda nestiinta.

Mult mai subtil, micutul fiu al celor doi reprezentanti ai homo sapiens, care se juca intr-o scorbura din fata pesterei materne demonstrand caracterul dual corpuscul-unda al luminii cu ajutorul acceleratorului de particule primit cadou de ziua lui, a rupt-o la fuga urland ingrozit din fata unui fulger cazut pe o creanga din apropiere, strigatele lui fiind mult mai tarziu apreciate pentru efectul curativ al dialogului direct intre cel aflat in suferinta si Creator.

Cateva trepte mai sus pe scara evolutiei spirituale, un batranel se catara intr-un copac pentru a-si baga mainile innegrite de la coaja verde a nucilor in scorbura plina de murdarie a unei pupeze, doar-doar l-o vedea vreun copil intelept care sa-l mentioneze in amintirile sale, pentru a se medita astfel la efectul de coroziune al creierului coroborat cu inaintarea in varsta.

Astfel, fortat de batranelul cel ghidus, omul a ajuns la notiunea de meditatie, "a carei practica - din pacate - creaza o puternica impresie negativa, nefondata, asupra persoanelor traditionaliste, desi ea reprezinta o modalitate practica de detasare a subiectului de problematica vietii cotidiene"(Dr. Tetraru M, medic primar psihiatru).

Observand cat de caraghios atarna in sus si in jos cu bretelele prinse de ciotul unei crengi, un trecator milos a dat rapid telefon la 981-pompierii, apel gratuit, iar acestia au sosit in mai putin de trei saptamani si in timp record au desfasurat in jurul copacului o panza ca de paianjen in care l-au invitat pe cel agatat sa plonjeze.

Au fost apoi necesare numeroase interventii pe linie ONU, diferite organizatii nonguvernamentale au demarat campanii sustinute, de incurajare, pentru ca batranelul se incapatana sa nu isi dea drumul, ba chiar urla sa fie lasat in pace, pana cand, un fost angajat de la salubritate aflat in miting prin zona, si-a amintit ca intalnise pe la inceputul mileniului cateva triburi care goneau ingrozite prin unele zone ale Abissianiei din cauza unei "ciumi a paianjenilor" si a luat rapid legatura cu un psihiatru pentru a consemna primul caz din istorie de arahnofobie mostenita genetic.

La aceasta s-au adaugat aproape imediat un lung sir de fobii - cum ar fi claustrofobia (batranelul tot a cazut odata si odata dar nu dorea cu niciun chip sa intre in duba), agorafobia (acelasi batranel enervant ura acuma si faptul ca e inconjurat de multa lume) si nu in ultimul rand, poate si cea mai des intalnita fobie - papirofobia, adica teama de hartogaraie.

Dupa ce s-a consumat intregul eveniment, cativa profitori - cum ar fi unul pe nume Freud dar si alti cativa filfizoni de ocazie, s-au apucat sa speculeze imediat trecutul lung si sinuos al mosnegutului, punand aventurile sale tomnatice prin scorburi straine pe seama frustrarilor adolescentine cind accesul la scorbura colegei de banca era strict interzis, desi mai toti baietii se laudau ca ii ciufulisera pupaza cel putin o data.

Si uite asa, mai mult pentru a studia acest caz unic, ministrul sanatatii din acele timputi a pus bazele unui stabiliment numit impropriu sanatoriu, unde si-au gasit adapost mai multi insi pretinsi in suferinta dar in realitate in cautare de acoperamant, inventatori ai unor asa numite (inca nu se stie pe ce considerente) manifestari sociale deviate. De mentionat doar schizofrenicii, maniacii, ipohondrii, depresivii, alcoolicii, toxicomanii si alti insi simpatici dar neadaptati, pentru cei cu adevarat periculosi, adica pentru nebuni, societatea moderna inventand Parlamentul.